JOI – 16 IUNIE 2011 – ORA 18.30
CONFERINTA SI LANSARE DE CARTE – „CRESTINISM DE VACANTA”
Invitat: preot prof. dr. Constantin Necula
Prezinta: preot prof. dr. Cristian Muntean si Romeo Petrasciuc ( editor )
Prezinta: preot prof. dr. Cristian Muntean si Romeo Petrasciuc ( editor )
Îndemn la neodihnă
“Într-o vreme a demisiilor tot mai frecvente din angajamente de bun simţ, moralitate şi bună cuviinţă şi a navetismului conjunctural între fermitate şi indolenţă mărturisitoare, părintele Constantin Necula ţine cu tot dinadinsul să ne convingă, din nou, că în creştinism nu există vacanţă, şomaj tehnic ori teamă de nelucrare. Şi că astfel de vacantări ale spaţiului nostru de lucru ne ocultează mărturisirea doar în măsura în care nu ştim sau nu reuşim să înţelegem un lucru fundamental: că în Biserică suntem pe liber doar din autosuficienţă, din proprie ignoranţă. Cartea aceasta se vrea ea însăşi un pretext pentru ieşirea din nelucrare, din trândăvie. Structurată ca o scrisoare de dragoste către toţi „tinerii de vârste diferite ai Bisericii”, ea vine să ne arate că, pentru a veni la Hristos, nu există altă condiţie decât aceea de a vrea, pur şi simplu, să ieşi din criza fiului risipitor, să te întorci cu faţa către Înviere.
În fapt, paginile acestea s-au născut la confluenţa a trei conferinţe susţinute la invitaţia tinerilor din Bucureşti, Cluj şi Arad, pe subiecte extrem de la zi: „Atât iubeşti, cât dăruieşti”, „Creştinism de vacanţă”, „Răspunsul Bisericii la vreme de criză”. Unitatea lor vine nu doar dintr-o abordare tematică oarecum circumscrisă ideii de ne-vacanţă în Biserică, ci şi dintr-un mod propriu, original, de a sistematiza şi puncta priorităţile ieşirii din apatia duhovnicească, dublate, desigur, de stilul inconfundabil al autorului.
Mereu între tineri, mereu atent la problemele lor, preotul Constantin Necula e unul dintre specialiştii în materie de neconvenţionalism, nonconformism si unul din preoţii Bisericii noastre care îşi refuză mereu înstrăinările, depărtările, într-o frumoasă încăpăţânare de a rămâne tânăr, neliniştit de dragul lui Hristos şi al slujirii sale.
De aceea, cartea aceasta e una care vorbeşte la persoana a doua singular, fiecăruia dintre noi în parte.”
( Romeo Petrasciuc )
“Într-o vreme a demisiilor tot mai frecvente din angajamente de bun simţ, moralitate şi bună cuviinţă şi a navetismului conjunctural între fermitate şi indolenţă mărturisitoare, părintele Constantin Necula ţine cu tot dinadinsul să ne convingă, din nou, că în creştinism nu există vacanţă, şomaj tehnic ori teamă de nelucrare. Şi că astfel de vacantări ale spaţiului nostru de lucru ne ocultează mărturisirea doar în măsura în care nu ştim sau nu reuşim să înţelegem un lucru fundamental: că în Biserică suntem pe liber doar din autosuficienţă, din proprie ignoranţă. Cartea aceasta se vrea ea însăşi un pretext pentru ieşirea din nelucrare, din trândăvie. Structurată ca o scrisoare de dragoste către toţi „tinerii de vârste diferite ai Bisericii”, ea vine să ne arate că, pentru a veni la Hristos, nu există altă condiţie decât aceea de a vrea, pur şi simplu, să ieşi din criza fiului risipitor, să te întorci cu faţa către Înviere.
În fapt, paginile acestea s-au născut la confluenţa a trei conferinţe susţinute la invitaţia tinerilor din Bucureşti, Cluj şi Arad, pe subiecte extrem de la zi: „Atât iubeşti, cât dăruieşti”, „Creştinism de vacanţă”, „Răspunsul Bisericii la vreme de criză”. Unitatea lor vine nu doar dintr-o abordare tematică oarecum circumscrisă ideii de ne-vacanţă în Biserică, ci şi dintr-un mod propriu, original, de a sistematiza şi puncta priorităţile ieşirii din apatia duhovnicească, dublate, desigur, de stilul inconfundabil al autorului.
Mereu între tineri, mereu atent la problemele lor, preotul Constantin Necula e unul dintre specialiştii în materie de neconvenţionalism, nonconformism si unul din preoţii Bisericii noastre care îşi refuză mereu înstrăinările, depărtările, într-o frumoasă încăpăţânare de a rămâne tânăr, neliniştit de dragul lui Hristos şi al slujirii sale.
De aceea, cartea aceasta e una care vorbeşte la persoana a doua singular, fiecăruia dintre noi în parte.”
( Romeo Petrasciuc )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu