SALONUL ARTISTILOR PLASTICI AMATORI
Perioada expozitiei: 19 septembrie – 8 octombrie
ARTA CA HOBBY la a patra ediţie
„Suntem la a patra ediţie a Salonului intitulat ARTA CA HOBBY şi avem satisfacţia de a constata că artiştii invitaţi să participe la expoziţie nu şi-au pierdut interesul pentru această manifestare. Prezenţa a 51 de nume pe simezele de la OKIAN constituie un succes, dar în acelaşi timp a pus şi mari probleme de spaţiu organizatorilor. O tematică diversificată, de la peisaj la natura statică, mai ales cu flori, de la portret la studiul de atelier sau la compoziţia abstractă, constituie printre altele atracţia acestui salon. Mulţi dintre expozanţi sunt trecuţi prin atelierele Scolii Populare de Artă şi au avut profesori prestigioşi la care au ucenicit cu succes. Este evidentă eficacitatea de care dă dovadă această şcoală. Mai mult decât personalităţi, ea a elaborat un stil de acţiune artistică şi caută să direcţioneze, cu bune rezultate, evoluţia ambientului artistic, înţeles astfel ca o condiţie primară şi inevitabilă a unei gândiri sănătoase pe plan estetic general.
Nu de puţine ori, dintre elevii acestei şcoli se ridică, prin perseverenţă în studiu şi mai ales prin vocaţie culturală, dar şi prin înzestrare cu talent, mânuitori ai penelului sau ai altor ustensile de lucru, pentru care ceea ce au deprins de la cursurile urmate devine mai mult şi chiar cu totul altceva decât o plăcută petrecere a timpului liber. Majoritatea acestor artişti nu mai pot fi calificaţi ca autodidacţi pentru că au trecut printr-o şcoală, chiar dacă nu echivalentă cu cea academică, iar neşansa de a fi lipsiţi de statutul profesionist nu mai prezintă prea mare importanţă, mai ales dacă ei îşi pun probleme de gândire plastică şi se angajează pe o cale de cercetare şi perfecţionare a mijloacelor de exprimare artistică. In fond, ce rol are şcoala de artă : acela de formator al vizualităţii, de promotor al modalităţilor plastice de semnificare şi organizare mentală, oferind un model de ordine în avalanşa combinaţiilor posibile, cu maxime libertăţi de exprimare, în funcţie de gradul de înzestrare cu talent al ucenicilor într-ale artei. In majoritatea lor expozanţii de astăzi practică un tradiţionalism şi un figurativism cuminte, ca pe o opţiune, ca pe o profesiune de credinţă, opunând ceva stabil, un punct ferm şi verificat, oscilaţiei între extremele contradictorii ale artei contemporane. Dogmei noului cu orice preţ, a inovaţiei neîncetate i se opune aici practicarea studiului după motiv, a studiului direct al naturii şi a meşteşugului clasic al desenului şi al picturii. Este adevărat că vedem aici şi lucrări care aduc puternic aminte de simple exerciţii de şcoală, simple studii mimetice, reluând clişee stilistice şi tematice deja consumate, realizate de cei care nu au rezistat la ispitele succesului uşor de obţinut printre prieteni. In ciuda acestui fapt, paradoxul face ca tocmai "ieşirile personale", "scăpările" către modernism, "deformările" subiective să fie şi cele care înviorează simezele expoziţiei. Aceste lucrări folosesc un limbaj care nu constituie numai o simplă utilizare formală de informaţie vizuală oarecare, ci îl practică drept o cale, o tehnică ce poate fi o descifrare a trăirilor autorilor, a unor complicate parcursuri mentale, alimentate de straturile din străfund ale psihicului. Lucrări realizate într-un regim al vitalităţii cromatice şi al gesturilor vehemente, exprimări deschise şi decise ale propriilor angoase şi frământări stau alături de cele în care autorii încearcă regăsirea de sine prin lucrul după natură, într-un demers recuperator, de împăcare cu înfăţişările firescului. Sunt întremătoare şi dătătoare de speranţă, atât pentru artişti, cât şi pentru martorii strădaniilor lor, această lăcomie perceptivă, dublată de un vârtej al tentaţiilor stilistice şi această dorinţă de a se exprima convingător, folosind creaţia plastică drept un instrument de afirmare a vieţii şi a bucuriei de a trăi frumuseţile vieţii şi ale naturii.”
Veronica Bodea Tatulea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu