Libraria Okian

Str. Muresenilor, nr.1
Brasov
Tel : 0268/477131

vineri

LANSARE DE CARTE - "I. L. CARAGIALE si caligrafia placerii. Despre eul din scrisori"


VINERI – 22 IUNIE – ORA 18.30
Participa: DAN C. MIHAILESCU si IOANA PARVULESCU
Moderator: preot prof. dr. Cristian Muntean
 
Dan C. Mihailescu, n. 1953, este critic şi istoric literar. Absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Română, Universitatea din Bucureşti, 1976. Cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ (1980-2003), secretar de redacţie al Revistei de istorie şi teorie literară (1983-1986), editorul suplimentului Litere, arte, idei al ziarului Cotidianul (1991-1996, 2001-2004), iar din anul 2000 realizatorul emisiunii Omul care aduce cartea, la ProTV (Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului în 2003). Cronicar literar la revistele Transilvania (1983-1989), 22 (1994-2000) şi Ziarul de duminică (2001-2006), apoi la Jurnalul naţional (2006-2007) şi Evenimentul zilei (din 2007 până în prezent).
Debutul editorial în 1982, cu volumul Perspective eminesciene (Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor, reeditare Humanitas, 2006), urmat de Dramaturgia lui Lucian Blaga, 1984, Întrebările poeziei, 1989, Stângăcii de dreapta, 1999, Bucureşti. Carte de bucăţi, 2003, Scrieri de plăcere, 2004, Literatura română în postceauşism (vol. I, 2004, vol. II, 2006, vol. III, 2007), Îndreptări de stânga, 2005, Viaţă literară (vol. I, 2005, vol. II, 2006), Dansând pe ruine, 2006, Idei cu zimţi, 2008, Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu, 2009.
Prezenţe în volume colective (dicţionare, antologii etc.) din ţară şi străinătate, peste treizeci de prefeţe, postfeţe, antologii, ediţii (de la I.L. Caragiale, Mircea Eliade, E.M. Cioran, Sextil Puşcariu şi F. Brunea-Fox la Haig Acterian, Ioan Petru Culianu, Valeriu Anania, Sorin Mărculescu, Constanţa Buzea şi Ioan Es. Pop).
A tradus la Humanitas trei cărţi de Jean-François Revel (Cunoaşterea inutilă, 1993, Revirimentul democraţiei, 1994, Obsesia antiamericană, 2004), teatru complet de Eugène Ionesco, în cinci volume, la Editura Univers (1993-1998, Premiul Uniunii Scriitorilor), Sfârşitul imperiului, de Emmanuel Todd, Uniunea Europeană... o nouă URSS? , de Vladimir Bukovski ş.a.
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor, al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Radio România Cultural, Radio Bucureşti, premiile revistelor Transilvania, Flacăra, Ateneu, Cuvântul, Tribuna, Luceafărul ş.a.

Ioana Pârvulescu este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere din Bucureşti, unde predă literatură română modernă, şi a fost timp de 18 ani redactor la România literară. A iniţiat şi coordonat la Editura Humanitas colecţia de literatură universală „Cartea de pe noptieră". Pasionată cititoare de documente de tip jurnal, memorii, scrisori şi ziare din care reface lumi pierdute, a scris mai multe cărţi de eseuri, reeditate de mai multe ori, între care Întoarcere în Bucureştiul interbelic (2003), În intimitatea secolului 19 (2005), Cartea întrebărilor (2010). Preocuparea autoarei pentru Caragiale s-a concretizat în două eseuri: În Ţara Miticilor. De 7 ori Caragiale (2008) şi Lumea ca ziar. A patra purere: Caragiale (2011). Romanul Viaţa începe vineri (2009) a apărut în 2011 şi în traducere suedeză. A coordonat  si a semnat prefata volumului “Intelectuali la cratita. Amintiri culinare si 50 de retete” (2012).

„Am debutat editorial la 29 de ani, cu o carte despre Eminescu. Aproape sexagenar, m-am lăsat sedus de Caragiale. De ce? Fiindcă scrisorile lui din Berlin sunt cea mai suculentă, complicată, excitantă, pe scurt: cea mai ispititoare imagine a îmbătrânirii din literatura noastră. Cu infinit mai multe arabescuri şi capcane decât în cazul unor Ion Ghica, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuţă, Odobescu, Blaga... Şi mai tulburător drăcoasă decât la Ion D. Sârbu. După eseurile dedicate epistolarului eminescian şi celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie şi umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaş, ahotnic de putere şi recunoaştere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse aşteptări epistolare, cinic şi sentimental, mizantrop şi altruist, înnebunit de România la 1907 ş.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol şi exemplu. Sălaşul utopic al unui paseist nevindecabil.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu