Vernisaj, marti 06 ianuarie 2015, ora 17.00
Perioada : 05 ianuarie - 31 ianuarie
Prezinta : Veronica Bodea Tatulea
Mihai
Petrescu / 100 de ani
Uitarea
n-ar trebui sa se astearna peste numele unor creatori, pentru ca cei
de acum ar fi bine sa constientizeze ca ceea ce avem astazi se
bazeaza in mare masura pe ceea ce ne-au lasat ei. Mihai Petrescu a
fost un artist distins, un om cultivat, apartinand generatiei dintre
cele doua razboaie mondiale, epoca in care viata artistica romaneasca
a cunoscut o considerabila inflorire. Scolit la Academia de Arte
Frumoase din Bucuresti sub indrumarea unor mari maestrii: Jean Al.
Steriadi, Nicolae Darascu, Oscar Han, Gheorghe Ghitescu, Horia
Teodoru, avea un bun gust foarte sigur si rafinat, o adanca
cunoastere a meseriei si o judecata fara gres, si asa cum afirma
bunul sau prieten, pictorul Dinu Vasiu, „se straduia sa adauge
patrimoniului national sau universal de imagini tot ce merita sa fie
luat in seama: viziunea cu perspectiva inversata si dramatica,
dinspre viitor inspre trecutul care tezaurizeaza.” Creatia lui
Mihai Petrescu stapaneste o economie a iradierii culorii. Compunerile
laconice, cu sintetizari decorative, sunt notatii ale peisajelor in
care ochiul pictorului s-a instalat in perspectiva panoramica. Tot
Dinu Vasiu, cel care isi avea originea din aceeasi zona ca si Mihai
Petrescu si de care il separa doar un an ca varsta, spunea cu
competenta ca: „a folosit toate tehnicile existente: pictura in
ulei, acuarela, pasteluri, tusuri, cera color. Le-a folosit cu
pricepere in constructii arhitectonice bine inchegate, imagini
frumoase prin semnificatia lor, niciodata idilice. Mihai Petrescu
ramane un povestitor, un epic, apropiat de epopee, cu un farmec anume
mai aspru, mai rustic, in care razbate bizantinismul popular”.
Creatia lui Mihai Petrescu nu tradeaza in nici un fel ostentatia
teoretica sau punerea pretentioasa in lumina a vreunei idei.
Lucrarile sale sunt simplitatea si modestia insesi, izvorate din
vointa sa de a zabovi o vreme in fata motivului de pictura si de a-l
privi cu o calma intensitate, pana la pragul dincolo de care motivul
redevine model, iar modelul se deschide unui cuprins de natura mai
vast. Atitudinea sa era de o candoare grava, uneori aspra, a unei
apropieri de natura de tip neoimpresionist, trecuta prin filtrele
culturale ale abordarilor contemporane. Identitatea stilistica a
creatiei lui Mihai Petrescu ar putea fi cautata prin raportare la o
puritate a senzatiei, a emotiei, este matca in care se intalnesc,
pentru el, lectia modernistilor si formulele vizuale de
postbizantisim rusticizat oferite de pictura taraneasca pe sticla.
Tendinta sa catre o exprimare esentializata e concurata de aceea a
rafinamentului cautat cu buna stiinta, adica pe de o parte,
elementaritati de forma – culoare si insemne arhetipale, iar pe de
alta, subtile pretiozitati de materie si gratie savanta a ductului
liniar. Calator neobosit pe meleagurile patriei, din Delta pana in
creierii muntilor, iubitor al Scheiului brasovean care l-a adoptat,
dar si vizitator avizat al unor tari straine, pictorul Mihai Petrescu
a facut parte din acea categorie de creatori pentru care tabloul
trebuie sa aiba un efect binefacator asupra ochilor, sufletului si
mintii celui care il contempla si sa conserve imaginea – emotie
vazuta si traita de artist in adevarul sau unic si personal.
Veronica
Bodea Tatulea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu